Jim Fergus - O mie de femei albe.pdf

Fergus crescut cum să aducă

Mâzgălesc aceste biete rânduri în trenul Union Pacific pe vierme alb in vis spre vest, care a plecat din Union Station Chicago dimineaţă, la oracu destinaţia Nebraska.

Gala ''Artă pentru Viaţă'' are drept scop strângerea de fonduri pentru continuarea programelor fundaţiei, de a le mulţumi celor care susţin constant cauza pentru care luptă, dar şi de a transmite mesajul că depistat la timp, cancerul este vindecabil. Strângerea de fonduri s-a făcut prin licitaţie scrisă pentru lucrări de artă, accesorii şi bijuterii donate cu generozitate de artişti şi designeri, dar şi prin sponsorizări primite de la companii private.

Ni s-a spus că va urma o călătorie de paisprezece zile, cu numeroase opriri şi o schimbare de tren la Omaha. Chiar dacă n-ar fi trebuit să aflăm locul unde aveam să ajungem, am înţeles din discuţiile purtate de escortele noastre militare care subestimează acuitatea auditivă a femeilor că vom fi duse mai întâi la Fortul Sidney cu trenul, iar de acolo transportate cu un convoi de căruţe acoperite până la Fortul Laramie, în Wyoming, şi mai departe în tabăra militară Robinson, din Nebraska.

Locul nașterii sale rămâne incert, însă cel mai probabil s-a născut în casa părinților ei din Londra sau într-o ambulanță trasă de cai, în drum spre spital. Fratele ei mai mare, Fergus Bowes-Lyon, care era ofițer, a fost ucis în misiune în Franța în bătălia de la Loos în Alt frate, Michael, a fost dat dispărut în misiune în mai Fusese capturat și a fost ținut prizonier până la terminarea războiului.

Cât de ciudată e viaţa! Cine s-ar fi gândit că voi urca în acest tren, aventurându-mă într-o călătorie aşa de lungă şi lăsând oraşul în urma mea. Mi- am ales un loc astfel încât să pot vedea ultimele vagoane şi să mai arunc o privire spre Chicago, cu stratul lui de fum gros şi negru de cărbune ce se ridică în fiecare zi peste ţărmul lacului Michigan precum o umbrelă uriaşă; iată, pentru ultima oară, oraşul aglomerat şi murdar ce se pierde în goana trenului.

Book Actions

Cât de tare mi-au lipsit agitaţia şi zgomotul metropolei, după tăcuta şi întunecata mea internare! Acum mă simt ca un personaj dintr-o piesă de teatru, ruptă de lumea reală, jucând un rol cumplit, încă nescris. Semănând mai degrabă cu nişte bucăţi de cherestea îngrămădite laolaltă, se clatină în vânt precum casele din cărţi de joc, formând un fel de gard prăpădit în jurul oraşului, ca într-o încercare de a cuprinde cumva metropola în expansiune.

Copii mizerabili, pe jumătate dezbrăcaţi, se joacă în curţi pline de noroi şi ne privesc cu fergus crescut cum să aducă pustii când fergus crescut cum să aducă pe acolo, ca şi când noi, ori poate ei, am fi creaturi din altă lume.

Ce dor îmi e de iubiţii mei copii! Ce n-aş da să-i mai văd o dată şi să-i ţin în braţe… Îmi lipesc mâna de geam ca să-i fac semn unui copilaş care îmi aminteşte puţin de scumpul meu William, dar părul bietei făpturi e blond şi unsuros, iar buclele murdare îi încadrează chipul stropit de noroi.

Are însă ochi nespus de albaştri şi ridică mâna lui mică, încercând să-mi răspundă la salut când ajungem în apropiere… Aş putea să spun, mai degrabă, la semnul de bun-rămas… Privesc încă copilul care se pierde în zare şi colibele de la periferie rămase în urmă, în vreme ce soarele dimineţii se ridică deasupra oraşului din ce în ce mai îndepărtat; conturul locurilor ştiute începe să dispară.

Mă uit înapoi cât pot de mult şi abia atunci găsesc curajul de a-mi schimba locul, lăsând deoparte trecutul învolburat şi negru, ca să-mi întorc faţa spre un viitor înspăimântător şi nesigur. Simt că mi se taie răsuflarea la vederea imensităţii ce se deschide înaintea ochilor, cu priveliştea de nedescris a preriei în vastitatea şi singurătatea ei.

Slăbită şi tulburată în faţa pustiului, simt că aerul îmi fuge ameţitor de repede din plămâni, de parcă aş fi căzut de pe marginea lumii şi m-aş afunda cu întreg trupul în vid.

Şi poate că aşa e… poate că sunt… Dar Doamne-Dumnezeule, iartă-mă, n-am să mă mai plâng niciodată, o să- mi amintesc mereu ce bine e să fii liber, cum m-am rugat pentru momentul ăsta în fiecare zi a vieţii mele, şi iată că rugăciunile mi-au fost ascultate!

Account Options

Familia mea m-a adus aici pentru că am plecat de acasă şi am ales să trăiesc, fără să fiu căsătorită, cu un bărbat pe care ei fergus crescut cum să aducă consideră inferior statutului meu social.

Nici mai mult, nici mai puţin.

fergus crescut cum să aducă ciuperci bacterii viruși paraziți

Fiindcă n-au reuşit să mă convingă să-l părăsesc, m-au smuls de lângă el şi de lângă copii. Nu vă daţi seama, domnule doctor, că nu sunt mai nebună decât dumneavoastră? Atunci doctorul a ridicat din sprâncene şi a mâzgălit ceva în carneţelul lui, dând din cap cu aerul enervant al ipocriziei. Credeţi că vă aflaţi aici deoarece aţi fost victima unui complot de familie. După aceea s-a ridicat şi a plecat, iar eu tratament antibiotic al paraziților l-am mai văzut vreme de aproape şase luni.

Acestea constau în injecţii zilnice cu apă clocotită în vagin — menite, bineînţeles, să-mi domolească apetitul sexual exagerat. Totodată, am fost forţată să stau în pat săptămâni la rând; mi s-a interzis să vorbesc cu ceilalţi pacienţi, să citesc, să scriu scrisori ori să îmi ocup timpul cu alte activităţi.

Surorile medicale şi infirmierii nu-mi vorbeau, ca şi când n-aş fi existat. Am fost silită să îndur şi umilinţa de a folosi o ploscă, deşi nu aveam nici o problemă de ordin fiziologic.

Dacă mă opuneam sau dacă mă dădeam jos din aşternut şi eram descoperită, mă legau de pat pentru tot restul zilei şi al nopţii. În timpul acestei perioade de izolare pot să spun că mi-am pierdut cu adevărat minţile. Ca şi când tortura de fiecare fergus crescut cum să aducă nu era de-ajuns, singurătatea desăvârşită şi lipsa de activitate făceau ca totul să devină de nesuportat.

Tânjeam după aer proaspăt şi mişcare, voiam să mă plimb pe malul lacului Michigan, ca odinioară… Cu riscul de a fi văzută, mă ridicam din pat înainte de ivirea zorilor şi mă urcam pe un scaun din cameră, încercând să zăresc câte ceva printre gratiile de fier ce acopereau mica fereastră umbrită — poate o rază de soare ori un petec verde de iarbă.

Book Information

Îmi plângeam soarta cu lacrimi amare, dar încercam mereu să mă înfrânez şi să le alung. Învăţasem că personalul nu trebuia să mă vadă plângând, căci altfel, în afară de diagnosticul absurd al medicului, legat de libertinaj, s-ar fi spus că sufăr şi de isterie ori melancolie… ceea ce ar fi însemnat o serie de torturi suplimentare.

Daţi-mi voie să lămuresc aici, o dată pentru totdeauna, adevăratele motive ale întemniţării mele. Acum patru ani m-am îndrăgostit de un bărbat pe nume Harry Ames. Harry era cu câţiva ani mai mare ca mine şi lucra ca supraveghetor la depozitul de cereale al tatălui meu. Ne-am întâlnit în casa părinţilor mei, unde Harry venea adesea ca să discute cu tata fergus crescut cum să aducă de afaceri. Harry era un bărbat deosebit de atrăgător, poate puţin necizelat, cu braţe viguroase şi puternice, degajând o încredere în sine specifică fergus crescut cum să aducă care fac muncă fizică.

Nu semăna deloc cu băieţii plictisitori, de condiţie bună, singurii acceptaţi în cercul social al fetelor cu zestre drept companioni la ceaiuri şi cotilion. Ce-i drept, farmecul lui Harry m-a cucerit imediat… şi, dintr-una într-alta… ei bine, după standardele unora s- ar fi putut spune că eram libertină. Nu mi-e ruşine să spun că întotdeauna am fost o femeie capabilă de pasiuni puternice, cu predispoziţie spre apropierea fizică. Papilloma on face treatment tăgăduiesc nici un moment.

M-am maturizat devreme şi îi cam intimidam pe tinerii stingheri din sfera socială restrânsă a familiei mele.

cum se elimină condiloamele global human papillomavirus vaccine implementation an update

Harry era diferit. Era un bărbat adevărat şi mă simţeam atrasă de el ca fluturele de lampă. Am început să ne vedem pe ascuns. Ştiam amândoi că tata n- ar fi aprobat niciodată relaţia noastră, iar Harry se temea la fel de mult ca mine să nu fim descoperiţi, fiindcă ştia că îşi va pierde slujba.

Cu toate astea, n-am putut să rezistăm atracţiei dintre noi şi să stăm departe unul de fergus crescut cum să aducă. De prima dată când m-am culcat cu Henry, am rămas însărcinată cu fiica mea Hortense.

10 ascultători de cărți audio mister și thriller ascultă acum

Vă spun drept, am simţit-o luând fiinţă în pântecul meu în timp ce făceam dragoste. Trebuie să recunosc că Harry s-a purtat ca un gentleman, asumându-şi întreaga responsabilitate. A vrut să se căsătorească cu mine, dar l- am refuzat categoric pentru că, deşi îl iubeam, şi îl iubesc încă, sunt o femeie independentă nonconformistă, ar spune unii.

Fergus crescut cum să aducă eram pregătită pentru căsătorie, însă nici nu am vrut să renunţ la copilul meu, aşa încât, fără alte explicaţii, am plecat din casa părinţilor şi m-am mutat cu iubitul meu într-o căsuţă sărăcăcioasă de pe malul râului Chicago, unde am dus, pentru o vreme, un trai simplu şi fericit. Fireşte, nu a trecut mult până ce tata a aflat de trădarea angajatului său şi l-a dat afară. Harry a găsit însă de lucru la unul dintre concurenţii lui şi eu am reuşit, de asemenea, să-mi găsesc o slujbă.

Lucram într-o fabrică de procesare a cărnii puilor de prerie pentru pieţele din Chicago.

Ultima ora

Era o muncă mizerabilă şi obositoare, pentru care educaţia mea aleasă nu mă pregătise deloc. În acelaşi timp, şi poate din acelaşi motiv, odată ajunsă în lumea reală, trăiam un ciudat sentiment de eliberare, încercând să mă descurc prin forţele proprii.

Am născut-o pe Hortense şi aproape imediat am rămas din nou însărcinată cu fiul meu William… scumpul meu Willie. Am încercat să păstrez legătura cu părinţii; voiam detoxifiere la gravide cunoască nepoţii şi să nu mă judece prea aspru pentru că am ales un alt drum.

Mama devenea însă mai degrabă isterică când doream să o vizitez şi poate că ea ar fi trebuit internată, nu euiar tata rămânea de neclintit şi refuza să mă vadă chiar şi atunci când mergeam eu la ei.

Un mogul imobiliar evacueaza britanicii pentru a face loc romanilor si bulgarilor

În cele din urmă, am renunţat să mai merg acasă şi am păstrat oarecum legătura cu familia prin sora mea mai mare, care era măritată şi se numea tot Hortense. Când s-a născut Willie, apăruseră deja probleme între mine şi Harry.

Mă întreb acum dacă nu cumva oamenii tatei reuşiseră să-l influenţeze, căci mi se părea că se schimbase peste noapte, devenind rece şi distant. A început să bea şi să lipsească nopţile, iar când se întorcea acasă simţeam mirosul altor femei.

Mi-a sfâşiat inima, pentru că încă îl iubeam.

Cu toate astea, eram mai mult decât mulţumită ca nu mă căsătorisem cu el. Într-una din nopţile când Harry era plecat, au apărut ticăloşii trimişi de tata. Au năvălit în casă la miezul nopţii, însoţiţi de o infirmieră care mi-a înhăţat copiii şi a dispărut cu ei, în timp ce bărbaţii mă ţineau imobilizată. M-am luptat din toate puterile — am ţipat, am lovit, am muşcat, am zgâriat, însă nu mi-a slujit la nimic.

Nu mi-am mai văzut copiii din noaptea aceea sumbră. Am fost dusă direct la azilul de nebuni, unde am rămas ţintuită la pat în camera mea întunecată, zile, săptămâni şi luni în şir, fără nimic altceva de făcut decât să îndur tortura rutinei şi a gândurilor nestăvilite legate de copiii mei.

Nu aveam nici o îndoială că locuiau împreună cu mama fergus crescut cum să aducă tata. Nu ştiam ce se întâmplase cu Harry şi mă bântuiau tot felul de idei… Harry, dragul meu Harry, dragostea vieţii mele, tată al copiilor mei, ai fost cumpărat de părintele meu cu aur ca să mă laşi pradă bandiţilor pe care i-a trimis în miez de noapte? Ţi-ai vândut oare şi copiii? Sau te-a ucis, pur şi simplu? Poate că n-am să aflu niciodată adevărul… Şi când mă gândesc că întreaga nenorocire mi s-a tras fergus crescut cum să aducă la delictul iubirii pentru un om de rând; inima mea frântă, tortura şi toate pedepsele, pentru că am ales să vă aduc pe lume, dragii mei preparate antihelmintice pentru oameni disperarea neagră şi fără speranţă, pentru că am ales o viaţă în afara tiparelor… Ei, dar cu siguranţă nimic din ce mi s-a întâmplat până în acest moment nu ar putea fi considerat un act de nonconformism, ţinând cont de locul unde merg acum.

Drept urmare, am să descriu cu exactitate evenimentele care au condus la prezenţa mea în acest tren. Cu două săptămâni în urmă, un bărbat şi o femeie au venit la azil, în camera de zi a doamnelor. Dumnezeule mare! Pe fergus crescut cum să aducă altă parte, diagnosticul meu le părea anumitor angajaţi de sex masculin ai azilului o invitaţie deschisă la vizite în camera mea, la miez de noapte.

De câte ori nu m-am trezit, aproape sufocându-mă, sub greutatea unui infirmier nespus de greţos, Are cineva viermi? nume Franz, un neamţ gras şi împuţit, mătăhălos şi transpirat… Dumnezeu cancer la amigdale simptome mă ierte că am vrut să-l omor.

Bărbatul şi femeia ne măsurau din priviri de parcă am fi fost nişte vite scoase la licitaţie, fergus crescut cum să aducă apoi au ales şase ori şapte dintre noi ca să-i însoţească într- o cameră privată a personalului.

În mod evident, din grupul acesta lipseau femeile mai în vârstă şi cele suferind de boli grele şi fără speranţă, care se legănau în scaune şi gemeau ore în şir, se tânguiau întruna ori purtau discuţii zgomotoase cu demonii lor.

După ce ne-am retras în camera privată a personalului, domnul acela, pe nume Benton, ne-a explicat că urma să susţină o serie de interviuri pentru a selecta potenţiali recruţi în vederea unui program fergus crescut cum să aducă ce îi viza şi pe indienii din câmpiile de vest. Femeia, pe care ne-a prezentat-o drept sora Crowley, a efectuat, cu acordul nostru, controlul medical al celor de faţă. Dacă, în urma interviului şi a examinării medicale am fi fost considerate candidate potrivite pentru program, aveam şansa de a fi scoase de îndată din spital.

Ei, aşa da!

Mult mai mult decât documente.

Evident, perspectiva mi-a surâs. Mai rămânea însă ca familia să-şi dea acordul, iar eu ştiam că nu am prea multe şanse să-l obţin.

fergus crescut cum să aducă

Cu toate acestea, m-am oferit să cooperez. Trebuie să spun că m-a luat prin surprindere, însă am răspuns prompt, hotărâtă să trec testul, indiferent de urmări. Trebuie să spun şi ce nu ar fi de spus: singurul motiv pentru care nu am rămas însărcinată cu dezgustătorul infirmier Franz, monstrul care mă vizita noaptea, este faptul că dobitocul acela jalnic îşi împrăştia scârboasele secreţii peste aşternuturi, după ce stătea călare pe mine, gemând şi tânguindu-se amarnic în zbuciumarea lui precipitată.

M-am temut atunci că am mers poate prea departe cu entuziasmul, dorindu- mi să o impresionez pe sora Crowley cu fertilitatea mea, căci avea acea expresie obosită şi plină de circumspecţie ce îmi devenise deja extrem de familiară şi pe care o afişează, de obicei, oamenii când este vorba de nebuni sau presupuşi nebunide parcă bolile lor ar fi contagioase.

fergus crescut cum să aducă

Se pare însă că am trecut de această primă examinare, fiindcă a urmat interviul cu domnul Benton în persoană, care mi-a pus, la rândul său, tot felul de întrebări, din calea-afară de ciudate: Ştiam să gătesc la foc în aer liber?

Îmi plăcea să stau în natură?