Enterobius vermicularis nematode

LinkedIn Enterobius Vermicularis Oxiuris vermicularis Enterobius Vermicularis este un parazit întâlnit în toată lumea, mai rar în zonele cu climat cald. Enterobioza sau oxiuroza, infecția provocată de acest parazit  este, de asemenea, extrem de frecventă, primul contact  având loc în copilărie.

Enterobius vermicularis face parte din clasa Nematodelor și este considerat a fi cel mai mic hpv vaccine side effect stories parazit la om, enterobioza  produsă fiind o parazitoză contagioasă, manifestată prin fenomene locale iritative și digestive și fenomene generale.

Enterobius vermicularis ou oxyure. Enterobius vermicularis - Wikipedia

Morfologia parazitului Adulții sunt viermi cilindrici și albi, având corpul îngroșat în porțiunea mediană. Extremitatea anterioară prezintă două expansiuni transparente ce alcătuiesc butonul cefalic, în care pătrunde lichidul perienteric.

Acest organ servește la fixarea parazitului pe mucoasa intestinală. Aparatul digestiv este alcătuit din esofag de tip rabditoid, intestin și rect.

Te-ar mai putea interesa şi …

Femela are un aparat reproducător dublu, tubular, format din câte un ovar și un enterobius vermicularis nematode, dispuse unul anterior și celălalt posterior.

Lungimea corpului femelei este de mm lungime și 0. Masculul este mai mic, având mm. Îl recunoaștem după extremitatea posterioară curbată anterior.

Nematode enterobiasis

Ouăle au formă ovalară, asimetrică, cu o latură plană și una convexă. Sunt transparente, având un înveliș subțire și dublu.

• Examen coproparazitologic - Synevo
• Cancerul la plamani
• Hpv causes fever
• Transitional cell papilloma of the urinary bladder
• Virus papilloma gola

Aceste două membrane se reunesc la unul din doi poli. În interiorul oului se găsește un embrion giriniform forma enterobius vermicularis nematode mormoloc de broascăcu un corp ovoid și o prelungire asemănătoare unei cozi. Ciclul biologic Ouăle oxiurilor ajung în organism pe cale orală odată cu alimentele sau apa infestate.

Paraziţii din noi. Enterobius vermicularis

După eclozarea realizată în intestin, larvele încep maturarea și migrarea în colon, aici devenind viermi adulți. Ei se localizează, cel mai frecvent, în cec și în apendice. Fără tratament, parazitul poate supraviețui în aparatul digestiv al gazdei între luni.

După împerechere, masculii mor, iar femelele migrează spre anus, depunându-și ouăle în pliurile radiale ale mucoasei de la acest nivel, mai ales seara sau în timpul nopții.

Enterobius vermicularis nematode amănunt explică de ce senzația de prurit se accentuează în acele intervale.

Mișcările femelei în timpul migrării sau  depunerii ouălor și eliberarea unui lichid perienteric toxic  determină iritația pielii și prurit local. În interiorul oului depusembrionul evoluează în larvă, acțiune inițiată la contactul cu oxigenul atmosferic.

Enterobius vermicularis(Pinworm) Infection taurul taurului este o coasă

Din ouă va fi eliberată larva infestantă câteva ore mai târziu de la depunere, fapt ce explică atât caracterul contagios al bolii, precum și posibilitatea auto- și retroinfecției. Autoinfecția se realizează prin vehicularea ouălor din regiunea anală în cavitatea bucală, fie direct, prin degete, fie indirect, prin alte obiecte sau alimente contaminate.

Ouăle înghițite vor elibera în duoden larvele, ce migrează în jejun, devenind aici adulți. După împerechere, se vor stabili în cec, femelele rămânând acolo până în momentul depunerii ouălor.

Amprenta anala

Retroinfecția este o particularitate a autoinfecției, realizată prin larvele eliberate din ouăle anale ce eclozează spontan. Larvele pătrund prin orificiul anal și urcă pe tractul gastrointestinal, unde se transformă în adulți.

Patogenia și aspectele clinice ale enterobiozei Enterobioza este o afecțiune cronică, cauzată de autoinfecția sau reinfecția cu ouă luate de la membrii familiei sau din surse extra-familiale. Atașarea parazitului de mucoasa intestinală poate provoca o ușoară inflamație locală, însă leziunile mecanice sunt nesemnificative. În majoritatea cazurilor, modificările patologice provocate de parazit se întâlnesc la nivelul apendicelui, al regiunii anale și în localizările ectopice.

Paraziţii intestinali sunt răspândiţti ubicuitar, infestările fiind mai frecvente în zonele cu instalaţii de apă deficitare.

Prezența paraziților adulți pe mucoasa anală și pe tegumentele perianale este însoțită de apariția unui prurit intens, considerat patognomonic  pentru oxiuroză.

Simptomul variază în intensitate în funcție de sensibilitatea individuală și de posibilitatea existenței unei componente alergice. În urma gratajului determinat de senzația de prurit, se pot produce dermatite eczematiforme, care, ulterior, se pot suprainfecta cu bacterii piogene.

Într-o infecție masivă, în special în perioada de depunere a ouălor, femela poate migra în zona vulvară, unde provoacă o vulvo-vaginită pruriginoasă sau poate ajunge în tractul urinar. Localizarea paraziților în cavitatea peritoneală duce la apariția unor granuloame și a peritonitei pelviene. Aceste granuloame au fost întâlnite nu numai la nivel peritoneal, ci și în ficat sau plămân.

Share on Facebook Share on Twitter Share on Linkedin Share on Pinterest Informatii generale Prin acest examen este detectata prezenta unor paraziti cu localizare intestinala, in limitele impuse de ciclul biologic al fiecarui parazit: Protozoare: Giardia lamblia, Trichomonas intestinalis, Entamoeba spp. Parazitii intestinali sunt raspanditi ubicuitar, infestarile fiind mai frecvente in zonele cu instalatii de apa deficitare. Diareea, malnutritia, anemia si obstructia intestinala reprezinta cateva din consecintele infestarii cu paraziti intestinali. Helmintii viermii intestinali pot obstrua intestinul, determina sangerari sau interfera cu absorbtia intestinala a substantelor nutritive. Larvele sau oualele pot disemina in zone extraintestinale si induce inflamatie sau distructii tisulare.