Infectia parazitara cu oxiuri

Enterobius vermicularis perianal. Amprenta anala - Enterobius vermicularis (oxiuri)

Enterobius vermicularis - generalități, analize medicale recomandate Viermii adulți de oxiuri au fost cunoscuți din antichitate. În papirusul egiptean Ebers c. În Grecia, Hippocrate c. Oxiurul a fost descris și în lucrările lui Avicenna Ibn Sina.

Enterobius vermicularis - generalități, analize medicale recomandate

În Carl Enterobius vermicularis perianal în lucrarea sa Systema naturae, a clasat oxiurul în Vermes, numindu-l Ascaris vermicularis.

ÎnJohann Bremser a plasat oxiurii umani în genul Oxyuris, numindu-l Oxyuris vermicularis. Genul Oxyuris a fost înființat de către Rudolphi în pentru anumiți paraziți ai animalelor. În Leach a înființat genul Enterobius, și a transferat acest vierme în el, numindu-l Enterobius vermicularis. În Johann Gottfried Bremser descoperă viermele adult de sex masculin. În Vix descoperă ouăle în regiunea perianală. În Rudolf Leuckart enterobius vermicularis o que e trei studenți se autoinfectează ingerând ouă de oxiuri și observă viermii adulți în scaunele lor două săptămâni mai târziu.

În Friedrich Albert von Zenker observă, la autopsie, etapele de dezvoltare a larvelor în intestin și găsește masculii adulți enterobius vermicularis perianal mucusul colonic.

În Philpot arătă că larva din oul de oxiur se dezvoltată în continuare în mediul extern și devine rezistentă la sucurile digestive. În Clarence F.

Enterobiaza

Graham modifică tamponul NIH înlocuind scotchul cu celofan. În Pirviniul este introdus în tratamentul oxiuriazei. În Pirantelul este introdus în tratamentul oxiuriazei. Despre parazit În Mebendazolul este introdus în tratamentul oxiuriazei.

În Hugot descoperă a doua specie de oxiuri Enterobius gregorii care provoacă enterobius vermicularis perianal la oameni.

Amprenta anala - Enterobius vermicularis (oxiuri)

Agentul patogen. Caracteristici morfologice[ modificare modificare enterobius vermicularis o que e ] Oxiur Enterobius vermicularis. Extremitatea anterioară a oxiurului Secțiune transversală a oxiurului. Micrografie cu rezoluţie mare.

Coloraţie cu hematoxilină și eozină.

Oxiuriază - Wikipedia

Săgeţile indică crestele laterale. Oxiuriaza la om este cauzată de oxiurul Papilloma warts vermicularis Linnaeus, enterobius vermicularis perianal Leach,un vierme medicament pentru om cunoscut încă din antichitate. A fost descoperită în prezent o a doua specie numită Enterobius gregorii Hugot, enterobius vermicularis o que e, care provoacă oxiuriaza la oameni.

Oxiurii sunt helminți care fac parte din încrengătura nematodelor. Sunt viermi rotunzi și albi sau albi gălbui cu dimensiuni mici, cu extremitatea anterioară înconjurată de o proeminență cuticulară veziculară striată, în care pătrunde lichidul perienteric, denumită buton cefalic aripi cefalice și care are rolul de a fixa parazitul de mucoasa intestinală a omului.

Oxiurii au două creste laterale aripi laterale longitudinale care permit identificarea ușoară a acestor paraziți pe secțiuni anatomopatologice.

  • Detoxifierea colonului și intestinalului
  • Viermisori la copii oxiuri
  • Viermii adulți de oxiuri au fost cunoscuți din antichitate.
  • Papilom uman pe față
  • Diferența dintre epifite și paraziți
  • Infectia parazitara cu oxiuri
  • Amprenta anala - Enterobius vermicularis oxiuri Enterobiaza Viermi pinworms la oameni simptome și tratament - Enterobiasis o enterobius Enterobius vermicularis perianal, Amprenta anala - Enterobius vermicularis oxiuri Meniu de navigare Mod de transmitere Enterobius vermicularis perianal Enterobius vermicularis oxiurii Enterobius vermicularis perianal Sus Calea principala de infectie este reprezentata de cea fecal-orala maini murdare si alimente contaminateinsa exista si autoinfectie exogena si endogena.
  • Tenia la caini simptome

Aparatul digestiv este compus dintr-un esofag enterobius vermicularis o que e de tip rabditoid cu un bulb esofagian posterior caracteristic, intestin și rect, care se deschide la exterior prin anus. Gura este înconjurată de trei buze capabile de a se retracta în corp asigurând o enterobius vermicularis perianal solidă la mucoasa intestinală a omului. Ciclul biologic Oxiurii sunt reprezentați de două specii, Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii, care se disting prin caracteristicile masculului înzestrat cu un spicul la extremitatea posterioară.

Masculul Enterobius vermicularis măsoară 0,9—3,8 mm în lungime și 0,1—0,2 mm în diametru, în timp ce masculul Enterobius gregorii, măsoară 1,3—2,8 mm în lungime și 0,1—0,2 mm în diametru. Totuși, principalele diferențe țin de lungimea și forma spiculului unic și ornamentația cuticulară. Spicul are o lungime de μm la E. Distincția acestor două specii este totuși contestată de unii autori.

enterobius vermicularis perianal

Unii cercetători cred că E. Aparatul reproducător al masculilor este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale aripi caudale4 perechi de papile caudale papile genitale.

Examenul raclatului perianal la Enterobioză

Gubernaculul la masculi este absent. Tratamentul paraziților intestinali este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor E. Coadă ocupă o treime din lungimea totală a corpului.

Sus Calea principala de infectie este reprezentata de cea fecal-orala maini murdare si alimente contaminateinsa exista si autoinfectie exogena si endogena. Cum se vindecă viermii de vierme Pregătire pentru tot felul de viermi La femelă aparatul reproducător este dublu, de tip tubular, fiind compus din două ovare anterior și posteriordouă enterobius vermicularis perianal anterior și posteriorun vagin și o vulvă.

Vulva cu buze proeminente se deschide la nivelul treimii anterioare a corpului. Uterele conțin mii de ouă. Durata vieții oxiurilor este de 37—93 zile pentru femele și aproximativ 50 zile pentru masculi. Ouăle sunt netede, au formă alungită ovalară, asimetrică, enterobius vermicularis perianal o față plană și una convexă în secțiune transversală. Ele măsoară 50—60 µm în lungime și 30—32 µm în lățime.

Sunt transparente, au un înveliș subțire, dublu. Cele două membrane se întâlnesc la unul din poli. Un pol este mai ascuțit și prin el iese larva. În interior au un embrion ovoid care are o prelungire, ca o coadă.

Rezervorul paraziților[ modificare modificare sursă ] Omul reprezintă singurul rezervor animal al Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii. Alte specii de oxiuri pot contamina unele primate, dar nu trec la om. Unii cercetători au găsit la cimpanzei oxiurul Enterobius anthropopitheci oxiurul cimpanzeilorprecum și Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii.

Ciclu enterobius vermicularis perianal viață[ modificare modificare sursă ] Ciclul de viaţă a oxiurului.

Oxiurul este monoxen, ciclu de dezvoltare având loc numai într-o singură gazdă, omul. Persoana parazitată cu Enterobius vermicularis poate vehicula ouăle din regiunea perianală în cavitatea bucală, fie direct, pe degete, fie indirect, contaminând diferite obiecte sau alimente.

Examenul raclatului perianal la Enterobioză

După ingestie, ouăle infectante eclozează în stomac și duoden și dau naștere la o larvă rabditoidă. Această larvă, puțin mobilă și lipsită de armătură cefalică, cu o lungime de — µm, migrează spre ileoncec și apendice. Enterobiasis vermicularis Prin două năpârliri, în intestinul subțire, larvele devin viermi adulți în momentul în care ajung în zona ileocecală. Viermi adulți se localizează în regiunea ileocecală a intestinului, mai ales în cec, dar se pot mișca de obicei de-a lungul tractului gastro-intestinal de la stomac la anus.

Oxiurii sunt periculosi. Enterobius vermicularis oxiurii LinkedIn Enterobius Vermicularis Oxiuris vermicularis Enterobius Vermicularis este un parazit întâlnit în toată lumea, mai rar în zonele cu climat cald. Enterobioza sau enterobius vermicularis perianal, infecția provocată de acest parazit  este, de asemenea, extrem de frecventă, primul contact  având loc în copilărie. Enterobius Vermicularis Oxiuris vermicularis Enterobius vermicularis face parte din clasa Nematodelor și este considerat a fi cel mai mic nematod parazit la om, enterobioza  produsă fiind o parazitoză contagioasă, manifestată prin fenomene locale iritative și digestive și fenomene generale. Morfologia parazitului Adulții sunt viermi cilindrici și albi, având corpul îngroșat în porțiunea mediană.

Viermii adulți se hrănesc cu conținut intestinal și se atașează de mucoasa intestinală atunci când se hrănesc probabil cu celule epiteliale și bacterii. Timpul total de la ingestia ouălor până la maturitatea sexuală a viermilor este de zile. După copulare în regiunea ileocecala, masculii rămân pe loc sau mor și sunt expulzați în fecale, în timp ce femelele se detașează de enterobius vermicularis o que e colonică și migrează enterobius vermicularis o que e de-a lungul colonului spre regiunea anală.

Ele progresează 12—14 cm pe oră.

enterobius vermicularis perianal papiloame pe chipul unui copil

Când uterul este umplut cu ouă, femela gravidă traversează anusul, mai ales noaptea, și depune în pliurile mucoasei anale, la nivelul marginii anale, 4. Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în enterobius vermicularis perianal perianală și perineală.

Account Options

Migrarea femelelor spre orificiul anal se face de obicei noaptea, după ce bolnavul se culcă, fiind însoțită de un prurit anal și perianal dezagreabil. După depunerea ouălor, femelele mor și sunt eliminate. În momentul depunerii, ouăle conțin embrioni giriniformi, imaturi și neinfectanți. Aceste condiții sunt îndeplinite în mucusul rectal și anus.

Ouăle contaminează hainele, lenjeria de pe pat, aerul și praful încăperii. Enterobius vermicularis o que e mediul ambiant, ouăle sunt viabile de la câteva zile până la enterobius vermicularis o que e săptămâni.

detoxifiere cu wasabi descrieți pe scurt dezvoltarea viermei

Larvele din ouă sunt rezistente la putrefacție și dezinfectanți, la temperaturi scăzute ouăle rămân viabile până la o săptămână. Ele rezistă circa zece zile la desicare.

enterobius vermicularis perianal giardia caine

Uneori are loc o retroinfecție retrofecțiunecând ouăle de oxiuri, depuse în regiunea perianală, eclozează spontan și larvele pătrund retrograd, în mod activ, prin orificiul anal, urcând pe tractul intestinal, unde se papillooma rokote în adulți. Enterobius vermicularis - generalități, analize medicale recomandate Durata medie a ciclului de viață este de 3 săptămâni, variind între 15 și 45 de zile.

  1. Perioada și starea Materiile fecale se recolteaza inainte de inceperea tratamentului cu antibiotice.
  2. Enterobius vermicularis (oxiurii), Enterobius vermicularis o que e
  3. Paraziti intestinali bebelusi

Transmiterea parazitului[ modificare modificare sursă ] Există patru moduri recunoscute de transmitere: transmiterea directă autoinfecțiatransmiterea indirectă, inhalarea și retroinfecția. Autoinfecția prin transmiterea directă de ouă infectante de la zona perianală și anus spre cavitatea bucală, prin intermediul unghiilor și mâinilor contaminate, este favorizată de pruritul și gratajul regiunii anale.

Acestă autoinfestare, frecventă la copii, explică infectările masive și repetate din cauza introducerii degetelor sau a mâinilor murdare în gură. Transmiterea indirectă prin intermediul obiectelor și alimentelor contaminate de ouăle infectante care au fost depuse de degetele murdare.

Enterobius vermicularis - generalități, analize medicale recomandate

Transmiterea indirectă are loc prin manipularea lenjeriei de pat, prosoapelor, etc. Ouăle de pe aceste obiecte sunt transmise spre cavitatea bucală și apoi ingerate prin intermediul mâinilor sau prin ingestia alimentelor contaminate.

Inhalarea și apoi ingestie ouălor embrionate suspendate în praf. Acest mod de transmitere este favorizat de prezența ouălor pe lenjeria enterobius vermicularis perianal pat, haine, perdele, covoare, pereți și pe obiectele de uz casnic enterobius vermicularis o que e de persoanele infectate.

Despre parazit

Ouăle microscopice sunt foarte ușoare și sunt purtate peste tot de curenții de aer și se depun rapid pe aceste obiecte; ele rămân viabile la temperaturi scăzute, umiditate până la o săptămână. Ouăle au fost găsite în praful din sălile de clasă și bufetele școlare, asigurând o sursă de infecție, nu numai pentru copii, ci și pentru profesori și alte categorii de personal școlar.

Inhalarea ouălor are loc prin manipularea sau scuturarea pijamalelor sau a lenjeriei de pat contaminate, prin măturarea camerele sau prin ștergere prafului.