Adaptări ale parazitismului cu vierme rotunde

Parazitii se pot clasifica dupa regnul vegetal sau animal din care provine gazda, si anume : fitoparaziti parazit al plantelor si zooparaziti parazit al animalelor. Dupa locul unde paraziteaza, parazitii pot fi : endoparaziti care traiesc in corpul gazdei si ectoparaziti care traiesc pe corpul gazdei.

Dupa durata parazitarii, parazitii pot fi temporari si permanenti.

Totelul este un parazit vegetal ectoparazit care se incolaceste pe tulpinile de lucerna, trifoi, vita de vie. Ea nu are frunze, iar tulpina este lipsita de clorofila. Radacinile tortelului au prelungiri, care strapung planta parazita pana la vasele liberiene, de unde absorb hrana.

Planta preferata tortelului este lucerna. Tortelul produce foarte multe seminte care seamana foarte bine cu semintele lucernei, astfel existand posibilitatea ca printre semintele culese ale lucernei sa fie si altfel de seminte.

Lipitorile sunt zooparaziti, ectoparaziti, fiind temporari, Unele lipitori au in gura trei lame maxilare dintate dispuse ca litera Y rasturnata, iar ventuza bucala nu este la capatul unei trompe. Altele sunt lipsite de maxile si ventuza bucala se afla la capatul unei trompe retractile.

CEA MAI MARE RAMA !

Cea mai comuna lipitoare este lipitoarea-medicinala Hirudo medicinalis. Corpul sau plat, lung pan ala 20 cm cand este intins, prezinta doua ventuze cea bucala si cea analasi este colorat dorsal cu benzi cafenii-roscate in mijloc si negre-verzui pe laturi.

Adaptari Ale Organismului La Viata Parazita

Intestinul, larg, are 17 perechi de buzunare. Peretii lui sunt atat de elastici, incat anumalul poate sa-si mareasca volumul de trei, patru ori. Lipitorile sunt in general acvatice. Numai putine specii sunt terestre.

Unele din ele se hranesc sugand sange de la toate animalele cu sange cald sau rece care vin sau se gasesc in apa.

Vierme parazit - Wikipedia

Altele sunt rapitoare, hranidu- se cu rame, larve de insecte. Chiar si cele sanguisuge, ca speciile de Hirudo in stadii tinere, sunt tot rapitoare si devin sanguisuge cand sunt adulte. Atunci ele ataca mamiferele, reptilele, pasarile si alte animale, fixandu-se de picioare ori in gura si sugand o cantitate mare de sange.

O lipitoare poate absorbi pana la 32 g sange, iar 10 lipitori, in cateva ore, pana la o jumate de litru de sange. O data fixata cu ventuzele, lipitoare taie cu maxilele ei dintate pielea animalului si, datorita secretiei salivare anticoagulante si hemolitice, sangele absorbit curge apoi in corpul ei umpland cecurile intestinale.

• O poveste pasionantă despre alergii 1 Greata Pierdere in greutate Semnele si simptomele infectiei cu giardia pot dura saptamani, insa in cazul unor persoane pot dura mai mult sau pot recidiva.
• Vierme parazit - Paraziții de viermi sunt exemple
• Human papillomavirus vaccine nonavalent

Sangele constituie o rezerva alimentara pentru lipitori si se pastreaza multa vreme fara sa fermenteze, datorita unei secretii antifermentative a unor glande intestinale.

Dupa ce lipitoare a parasit locul unde se f ixase, plaga ramane deschisa si sangle continua sa siroiasca multa vreme datorita faptului ca adaptări ale parazitismului cu vierme rotunde lipitorii poseda, dupa cum am vazut, si proprietati anticoagulante.

Cele trei forme de parazitism accidental, facultativ, obligatoriu sunt larg rspndite n natur, afectnd multe organisme, de la bacterii pot fi parazitate de ctre viruipn la animalele mamifere i om. Exist ciuperci parazite, plante parazite, insecte parazite, etc. Tenia genul Taenia n clasificarea tiinific habitat panglică largă animalelor este un gen care cuprinde mai multe specii de viermi lai parazii, care au un scolex narmat cu 4 ventuze i crlige. Formele adulte ale teniilor paraziteaz intestinul subire al carnivorelor din diverse specii, inclusiv omul, producnd parazitozele grupate generic sub numele de teniaze.

Micile lipitori cu trompa din apele dulci europene sug mai ales melci de apa, nefiind periculoase pentru om. Modul lor de reproducere este interesant : ele poarta oualele pe abdomen si produsii eclozati se tin inca multa vreme aici, prinzandu-se cu ventuza posterioara de corpul animalului mama. Capusele sunt sunt acarieni de marime turtiti, cu un tegument chitinos foarte tare, avand aspectul de piele tabacita.

Capusele cu scut Ixodidae ce se recunosc dupa aparatul lor de intepat, sunt reprezentate la noi inainte de toate prin obisnuita capusa Ixodes ricinus, al carui corp, de culoare cafenie, est el amascul de 2,5 mm si la femela de 4 mm. Cand nsa femela a supt sange de pe un animal si este plina, atunci volumul ei creste ajugand pana la virusul papiloma ridicat mm.

Abdomenul este cenusiu, umflat si gatuit la mijcloc. Ca adulte, acese capuse ataca cele mai diferite mamifere domestice si salbatice, precum si omul. Necesitatea de-ai schimba gazda de trei ori pa an reduce in mod natural sansele individului de a ajunge la reproducere.

Acesta se compenseaza insa pentru specie prin numatul relativ foarte mare de oua — de femela. Aceste animale mai beneficiaza de avantajul ca pot suporta perioade lungi de inanitie. Capusele fara scut Argasidae invadeaza cotetele pasarilor tinute in conditii neigienice, traiesc ziua ascunse in crapaturile peretilor si ale 2 mobilerului iar nopatea ies la atacul pasarilor. Femelele satule depun 50 — adaptări ale parazitismului cu vierme rotunde de oua iar din ele ies larvele care trec si stau in permanenta pe pasari cu rostrul infipt adanc in piele.

Cand vreo capusa se afla infipta in piele pe corpul nostru, trebuie sa ne ferim sa o scoatem cu forta, deoarece piesele bucale prevazute cu carlige pot sa se desfaca usor, sa ramana in piele si sa provoace inflamatii. Viermele parazit cel mai intalnit la om este ascaridul sau Limbricul Ascris lumbricoides.

Apare de obicei izolat sau in numar mic ; aglomerarile de sute de indivizi nu constituie insa raritati, fiindca in unele cazuri s-au numarat chiar — de astfel de musafiri neplacuti. Se dezvolta de obicei in intestinul subtirede unde patrund uneori inapoi in stomac. Este un vierme cilindric cu extremităţile ascuţite, de culoare alb-gălbuie şi cu o lungime de cm. Prezintă dimorfism sexual, femela fiind mai mare decât masculul. La capătul anterior, limbricul are orificiul bucal, înconjurat de trei buze groase, iar la capătul posterior-orificiul anal.

Adaptări ale parazitismului cu vierme rotunde. Adaptari La Viata Parazita

Limbricul este primul din seria animală la care aceste două orificii sunt separate. Viermii adulţi trăiesc în lumenul intestinului subţire al gazdei. Femela depune aici numeroase ouă aproximativ În absenţa masculului, femela depune ouă nefecundate, care nu au capacitate infestantă. Ouăle rezultate din înmulţirea sexuată conţin o singură celulă ou, nedivizată sunt unicelulare, neembrionate.

Au un înveliş protector adaptări ale parazitismului cu vierme rotunde. Sunt eliminate în mediu odată cu excrementele gazdei.

Viata parazita

Sunt foarte rezistente în mediul extern, putând rămâne viabile pe sol mai mult de 1 an. Nu sunt adaptări ale parazitismului cu vierme rotunde dacă sunt ingerate în stadiul de ouă neembrionate. Atunci când întâlnesc condiţii favorabile sol umed, umbrit, temperatură ambientală de °Ccelula ou pe care o conţin începe să se dividă, şi ouăle devin embrionate şi infestante într- un interval care poate varia de la 18 zile la 3 săptămâni. Ouăle embrionate contaminează solul, apa şi plantele cu care au venit în contact.

Ele pot fi înghiţite de om sau animale odată cu acestea prin consum de apă contaminată, fructe şi legume nespălate, mâini murdare, geofagie. Ajunse în intestinul subţire, ouăle embrionate eclozează, eliberând larve care invadează mucoasa intestinală şi ajung, pe calea circulaţiei portale şi limfatice, în ficat.

Adaptari La Viata Parazita

Aici suferă un prim ciclu larvar de maturaţie, cu durata de 4 zile. Apoi, pe calea circulaţiei sistemice, ajung în plămâni. Urmează un nou ciclu larvar de maturaţie, cu o durată de zile, după care larvele străbat adaptări ale parazitismului cu vierme rotunde alveolar şi urcă prin arborele traheobronşic până în faringe, de unde sunt înghiţite. Ajungând din nou în intestinul subţire, din larve se dezvoltă viermii adulţi, şi ciclul se reia.

Din momentul ingestiei, ouăle infestante au nevoie de luni ca să evolueze până la stadiul de viermi adulţi, în care femela depune prima ei serie de ouă.

Adaptari La Viata Parazita, Adaptări ale parazitismului cu vierme rotunde

Durata de viaţă a unui vierme adult este de ani. Alte adaptari interesante ale limbricului este faptul ca ii lipseste aparatul digestiv, hrana fiind luata direct preparata din intestinul gazdei. Totdata limbricul, alaturi de tenie prezinta carlige pe care le folosesc in prinderea de muschi si ventuze pe care le folosesc in intestine in prinderea de mucoasa intestinala. Un alt parazit este Plasmodiul malariei care sunt de mai multe tipuri :Plasmodium vivax, Plasmodium malariae, Plasmodium falciparum.

Toti acesti paraziti sunt transmisi de diferite specii de tantari.

Paraziții interni sunt exemple Farmacologia antihleminticelor si cea a rezistentei la aceste medicamente a fost studiata mai mult descrierea nematodelor umane nematodele care paraziteaza la ovine. Rezistenta la antihelmintice a devenit in ultimii ani o problema deosebit de serioasa pe plan mondial, multe specii de nematozi devenind rezistenti, in special la ovine, caprine si ecvine [Bauer et al. In toate populatiile parazitare si nu numai exista intotdeauna indivizi mai mult sau mai putin sensibili la o anumita substanta medicamentoasa. Acest fenomen se datoreaza polimorfismului genetic al indivizilor care apartin aceleiasi specii. In prezent sunt acceptate, pe plan mondial, doua teorii pentru a explica mecanismul genetic de descrierea nematodelor umane al suselor parazitare rezistente: mutatia indusa - care stipuleaza ca aparitia unei schimbari a genomului este datorata presiunii exercitate de catre substanta medicamentoasa.

Prin intepatura lor, ei inoculeaza in sange sporoizi, care se inmultesc la inceput in celulele hepatice, iar apoi in globulele rosii din sange. La primii paraziti, inmultirea se produce intr-un ritm de cate 48 — 72 de ore, pentru fiecare generatie, iar la agentul malariei tropicale, in mod mai neregulat la fiecare 40 — 48 de ore.

Tudor Opris - Enciclopedia lumii vii

Tenia genul Taenia în clasificarea stiintifica a animalelor este un gen care cuprinde mai multe specii de viermi lati paraziti, care au un scolex inarmat dizolvarea viermilor 4 ventuze şi carlige. Formele adulte ale teniilor paraziteaza intestinul subtire al carnivorelor din diverse specii, inclusiv omul, producand parazitozele grupate generic sub numele de teniaze.

Formele larvare parazitează gazde intermediare ierbivore, domestice sau silvestre, la nivelul tesutului celular subcutanat, muschilor, diverselor organe sau sistemului nervos central, producand parazitoze al caror nume si localizare diferă în functie de tipul de formă larvara cisticercoze, cenuroze, chisturi hidatice etc. Ocazional, formele larvare pot infesta si omul, dacă acesta consuma carne insuficient preparată termic, producând boli a căror severitate depinde de localizarea acestora.

Teniile adulte au corpul turtit, ca o panglica, de culoare alba sau alb-galbuie, cu o lungime variabila, de la 50 cm la peste 10 metri, în functie de specie.

• Hpv cause tongue cancer
• Mult mai mult decât documente.
• 10 lucruri pe care ar trebui să le ştii despre paraziţi Viermi și speciile lor pe scurt
• Iar această legătură e atât paraziții de viermi sunt exemple strânsă, încât, adesea, doar moartea o desface.

Acesta este format din numeroase segmente, numite proglote. La capătul anterior, mai subtire, se gaseste un cap rotund cu rol de fixare, numit scolex, prevazut cu 4 ventuze si o coroană de carlige. Formatiunea anatomica de legatura intre scolex si corpul teniei se numeşte gat. Proglotele terminale conţin un numar foarte mare de ouă peste Viermele adult se dezvoltă în intestinul carnivorelor, ca urmare a ingestiei de carne sau organe infestate cu formaţiuni larvare. La teniile mature, proglotele terminale, care contin un numar foarte mare de ouă, se desprind si sunt eliminate în mediu odată cu fecalele gazdei.

Ingerate apoi de ierbivore gazdele intermediareouale ajung în intestinul acestora, unde eliberează oncosfere, care trec în sânge şi sunt transportate la organele pe care le vor parazita, evoluând în formatiuni monolarvare cisticerci sau multilarvare cenuri, chisturi hidatice în functie de specia de tenie căruia ii apartin.

Carnea sau organele infestate, consumate de carnivore, elibereaza larvele în intestinul acestora, si ciclul se reia.

Exista plante superioare parazite: cuscuta tortelullupoaia orobanche minormuma padurii lathraea care si-au pierdut clorofila si au haustori care patrund in vasele conducatoare ale plantei parazitate de unde extrag seva. Tipurile de parazitism sunt foarte variate.

Uniii paraziti traiesc tot timpul pe suprafata corpului gazdelor de alta specie. Altii patrund in interiorul corpului gazdelor lor. La unii paraziti, stadiile din viata cand traiesc liber alterneaza cu stadii cand traiesc in calitate adaptări ale parazitismului cu vierme rotunde paraziti. Uniii au larvele parazite si adultii liberi, in timp ce altii au adultii paraziti iar larvele duc o viata libera. Unii sunt paraziti tot timpul pe o anumita papiloma virus diagnostico, iar altii schimba in cursul vietii gazdele de mai multe ori.

Gazdele nu raman pasive la atacul parazitilorinsa adaptarea acestora in acest mod de viata atinge uneori o asemenea perfectiune, incat gazda se vede total dezarmata si e nevoie sa accepte resemnata o convietuire fortata si dezavantajoasa.

Ectoparazitii sunt fie inzestrati cu organe de fixare ca filamentele adezive sau ancore, putand fi cu greu desprinsi, precum capusele, fie mici si extrem de mobili, ca puricii, prinderea lor fiind foarte dificila.

Sunteți pe pagina 1din 5 Căutați în document Colegiul National de Informatica Grigore Moisil Brasov Adaptari ale organismelor la viata parazita -referat- Autor: Popescu Bogdan Ionut Organismele parazite triesc pe seama altor organisme, hrana lor provenind din materia vie.

Endoparazitii, cum ar fi teniile sau limbricii, nu sunt digerati de fermentii existenti in tubul digestiv al gazdei cum ar fi normal sa se intample, deoarece ei secreta niste antifermenti care actioneaza asupra continutului chimic al secretiilor gastro- intestinale, anihilandu-le functia enzimatica.